admin
0
0
Microîntreprindere – definiția europeană
Microîntreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au un număr mediu de salariați mai mic decât 10 și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane de euro.
Microîntreprinderea – definiția fiscală românească
Astfel, pentru încadrarea la impozitul pe venitul microîntreprinderii, o firmă trebuie să îndeplinească o serie de condiții cumulate, printre care:
1. a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 250.000 EUR.
2. capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
3. nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.
4. are cel puţin un salariat. O firmă nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă îndeplinește condiția de a avea măcar un angajat în termen de 30 de zile inclusiv de la data înregistrării firmei.
5. are asociaţi/acţionari care deţin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot şi este singura persoană juridică stabilită de către asociaţi/acţionari să aplice prevederile referitoare la impozitul pe venitul microîntreprinderilor
6. a depus în termen situaţiile financiare anuale, dacă are această obligaţie potrivit legii.
Prin OUG 156/2024, s-a eliminat condiția de realizare a veniturilor din consultanță și management, în proporție de 80%, utilizată pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor.
